Occident. Un cuvânt care de atâta vreme a inspirat libertate, modernitate şi progres. Dar oare cât adevăr stă în spatele acestui cuvânt? Şi de ce este românul atât de vrăjit de acest Occident? Putem vorbi oare de existenţa unui mit în adevăratul sens al cuvântului? De un mit al Occidentului? Am ridicat aceste întrebări în măsura în care tot mai mulţi tineri de azi sunt tentaţi să emigreze. Fapt bizar dat fiind că suntem deja de cincisprezece ani într-o societate democratică. În timpul regimului Ceuşescu era firească această dorinţă însă acum – când ea ar trebui sa se domolească si din contră ia amploare – fenomenul apare pe undeva puţin depăşit.
Voi încerca în aceast mini documentar să ating anumite aspecte pe care le consider relevante în a pune pe tapet mentalitatea tânarului român de azi.
        Invazia americană
După căderea comunismului, România asistă la un fel de ritual cvasinaţional care se desfăşura în fiecare seară de sâmbătă între ora 8.00 şi 8.30: foiletonul american. O oră de cultură dedicată serialelor de gen Dallas sau Colombo. Nici o recepţie mondenă, nici o masă festivă sau mai familială nu începea până când saga incoerentă a miliardarilor texani sau perspicacitatea poliţistului bleg cu inima largă nu umpleau câmpul de iluzii al miliardelor de români. Comentariile spectatorilor erau o sursă inepuizabilă de glose din care înţelegeai în ce măsură foiletonul american (Dallas, în special) făcea dovada tangibilă a prezenţei unui posibil paradis terestru, mai apropiat sau mai îndepărtat, după perspectivele de viitor ale fiecăruia; accesibil, poate a doua zi candidaţilor la emigrare în Vest, în timp ce pentru ceilalţi, care reprezentau majoritatea, foiletonul impunea un viitor probabil, dar nesigur, de abundenţă, înscris, orice s-ar întâmpla, în esenţa unei dezvoltări tehnice chiar dacă era, ca în România, bucla unui vârtej ameţitor de febrilitate, de anxietate dezordonată şi de nepricepere care mobiliza toate forţele ţării. Călătorul occidental, amator de alte emoţii şi care nu doreşte să-şi admire în altă parte propria imagine, mai mult sau mai puţin fidel reprodusă, nu poate să nu-şi arate surpriza în faţa unor evenimente, nesemnificative pentru unii, dar care se dovedesc pertinente de îndată ce ţinem seama de valorile culturale sau politice cu care oamenii le investesc. De pildă, goana după blue jeans sau T-shirts care o întâlnim şi în cele mai îndepărtate cătune ale Carpaţilor românesti, unde locuitorii nu duc lipsă de îmbrăcăminte rezistentă şi funcţională confecţionată după procedee mai mult sau mai puţin tradiţionale. Aici, ca în multe alte părţi, modernitatea se confundă cu modele propuse de cinematograf, televiziune şi alte reviste venite de peste ocean. În general, se pare că inovaţiile tehnice, ca mediul cultural, sunt capabile să cuprindă şi să depăşescă politica ce le dă naştere. Astfel, datorită cd playerului si apoi a internetului, muzica rock a reuşit să facă mai mult decât toate emisiunile Europei libere pentru succesul modelelor şi al aspiraţiilor sugerate de lumea americană.[1]

Acestea sunt doar câteva aspecte care, după părerea mea au influenţat generaţiile de tineri de acum. De ce spun aceste lucruri? Pentru că am convingerea că o mare parte a ceea ce orice tânar îşi doreşte reprezintă reminiscenţe ale dorinţelor neîmplinite ale părinţilor şi că într-o măsură cât de mică dorinţele de reuşită sunt implementate în mintea adolescentului înca din faza copilăriei, prin educaţia pe care o primeste. Dar dincolo de partea frumoasă a acestei poveşti sunt aspecte care de cele mai multe ori sunt ignorate de părinti şi chiar şi de tineri, adesea pentru că mesajele subliminale trimise de Occident nu sunt descifrate de tânărul român de azi, ba chiar mai mult, dacă sunt susceptibile acesta refuză adesea să le accepte ca reale. Sunt câteva aspecte problematice pe care le voi dezbate în continuare

ramai aici… maine vorbim despre gimme generation

---

[1] Informaţiile referitoare la orele de difizare ale serialelor mai sus amintite şi la viziunile de viaţă ale românilor de imediat după ’89 sunt extrase din Românii- Tipologie şi mentaliţăţi, Claude Kornoouh, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994