ca de obicei, ma trezesc si eu cand deja toata lumea stie de una si de alta. ma rog, de data asta stiam de ceva timp insa nu mi s’a parut captivant la momentul respectiv si acum a reinviat pasiunea de luptator in mine. este foarte simplu daca te intrebi despre ce mama zmeului vorbesc. conquiztador. ce e aia? cum adica ce e aia? pai credeam ca toata lumea stie deja ce e! este un fel de trivie din aia de mirc… doar ca e mai colorata:) si in afara de asta aici castigi puncte pe domenii de ocupatie:). ce e frumos la conq? pai unu’ la mana ca nu se injura! adica si pentru cuvantul cur (CARE EXISTA IN DEX!!! pentru cei ce nu intelege -”m’am nascut ca sa fiu rege”) primesti ban de 24 de ore.

daca totusi iti vine sa iti bagi picioarele in serverul lor de cacao, care pica la fiecare 20 de minute in prime time (care in conq este undeva intre 8pm si 00) intri, evident, pe conquiztador. com. in fine, eu cel putin asa am facut. aici intrebari in limba engleza la fel de cretine unele ca si pe .ro. so far so good imi zic. ma log’ez si dau corespondentul blitzkriegului de pe .ro. aici un individ pe care o sa il numesc Nesimtit intreaba la un moment dat: “bah esti roman?” Raspund ca o doamna ce sunt “bah sunt romanca” si “vb frumos”. el raspunde “taci”. “te rog vb frumos” vine rapid replica mea. el “taci proasto”. aaaaaaaa!!! pana aici! am simtit ca mi s’a urcat ultima picatura de sange la creier si ca sar la gatul lui- virtual, dar ce l’as mai fi palit sa ii mearga inteligenta si sa il salute din mers, idiotul- si am replicat.”da’te’n gatu’ ma’tii de prost”, la care el imi spune cu nonsalanta “sugi ****”. haida! nah hai ca e buna! asta era momentul in care ar fi trebuit sa ma comport cu tact si sa ii dau o replica desteapta. din pacate singurul raspuns cu care am iesit la interval a fost “ai vrea tu”. el “nu prea”. ma gandeam ca ma si dau cu curu’ de pamant de draci, el ma injura apoi cand ii zic ca isi doreste o oferta imi spune ca nu prea. cobor un numar variabil de sfinti in gand si ii trimit cu dedicatie neamului sau adormit prin cimitirele patriei si apoi spun “pai si atunci de ce vb sa nu adormi?”. la care el raspunde in sfarsit ceva cat de cat sa ma calmeze “pai asta asa e”.

cu respectul de sine la pamant desi l’am batut mar in joc, m’am reintors pe plaiuri virtuale mioritice convinsa inca o data ca sunt momente in care am putea sa dovedim ca e ceva de capul nostru ca natiune dar din pacate suntem constant lipiti de un bat. tot ce ne lipseste este cate o balta in care sa dam cu nesat! si slava cerului ca balti se gasesc.

acum incerc sa imi revin dupa cazatura… m’am impiedicat in batul meu….