Viata e o boala mortala care se transmite pe cale sexuala. Andre Gide

eeee… ce sa mai spun?! destept baiat Gide asta nu? cate vorbe de suflet nu spun acelasi adevar sub diferite forme? auzisem candva pe cineva spunand ca ar trebui sa plangem cand cineva se naste si sa ne bucuram cand cineva moare. si totusi noi le facem invers. de ce? si de ce exista totusi unele popoare in lume care au ordinea corecta a trailor vis’a'vis de moarte si viata iar noi, majoritatea mapamondului suntem contra curentului? ma intreb daca este cumva o chestiune de educatie. in sensul ca “pai da mai mama, cand moare bunicul tie trebuie sa iti para rau ca s’a dus…”, desi pe de alta parte omu’ cica s’a dus spre un loc mai bun… spre loc pasnic cu verdeataaaaa.

pe de alta parte ma gandeam de ce primul instinct, in momentul in care afli ca cineva drag ti’a murit (si nu! nu ma refer la ce aveti voi intre picioare dudes! ) este sa plangi. si daca il (sles) o urai te bucuri. pai ceva nu e in regula! sau e?!

in concluzie. eu ce sa trec in testament? radeti fratilor si ardeti’o cu chef ca eu si asa ma distrez mai tare ca voi astia de ati ramas sa va mancati zilele in lumea asta de cacao!