desi de regula vorbesc in mod cronologic despre ce citesc eu aici in biblia asta satanica, astazi o sa o iau putin de la mijloc. pana sa ajung la ce vreau sa va povestesc, va spun asa pe scurt ca acest aragraf vorbeste despre viziunea asupra vietii si a mortii, despre ritualuri pe ici pe colo si despre jumatate din istoria Frantei si Angliei de pe la 1666. in fine, explicatiile legae de istorie vin pentru a sustine lipsa de adevar si confuzile care au dus la deformarea si imputarea unor ritualuri satanismului, ritualuri cu care aceasta religie nu are aproape nimic a face, in fine decat eventual tangential si nicidecum la modul in care a fost prezentat. este vorba despre binecunoscuta liturghie neagra. nu stiu cata lume a auzit desprea ea si mai ales cati stiu intr’adevar despre ce este vorba. dar pana sa aflati ca aceasta liturghie nu face parte din ritualurile satanice, o sa va spun ce au scris altii (LaVey le spune adeptii caii drepte) – teologi, capete bisericesti etc – despre un ritual vechi, pagan, denaturat la maxim de’a lungul istoriei de persoane care nu au avut nimic de a face cu satanismul. imi permit sa traduc acest pasaj pentru simplul fapt ca doresc sa fie inteles de toata lumea.

binecunoscutul concept de liturghie neagra este privit astfel: un preot caterisit sta in fata unui altar intruchipat de o femeie dezbracata cu picioarele departate si cu vaginul la vedere strangand in fiecare mana intinsa cate o lumanare neagra facuta din grasimea copiilor nebotezati, pe burta ei zacand un potir cu urina sau sange apartinand unei prostituate. (destul de cretin pana acum? sa vedeti mai departe!) deasupra altarului atarna o cruce intoarsa si anafora reprezentata de cornuri de secara sau napi manati de forma triangulara, este sistematic bincuvantata in timp ce preotul le misca supus inlautrul si in afara labiilor doamnei altar. apoi, spun cunoscatorii (LaVey face referire la cei care au vorbit fara sa cunoasca si au imputat lucruri satanistilor), urmeaza invocarea lui Satan si a diferitilor demoni printr’o ploaie de rugaciuni si psalmi, inganate pe dos sau intercalate cu obscenitati… toate acestea desfasurandu’se sub protectia unei pentagrame desenate pe podea. daca apare diavolul el va fi garantat intruchipat de un barbat inversunat purtand pe umeri un cap de tap negru. apoi urmeaza un potpuriu de flagelari, arderi ale cartilor de rugaciuni, cunnilingusuri, felatii si in general sarutari anale – toate facute sub auspiciul unor recitari ridiculizante din Biblie (este vorba despre cea crestina) si scuipari sonore pe cruce! daca se poate macelari un bebelus in timpul ritualului, cu atat mai bine, ca dupa cum bine se stie, asta e sportul favorit al lui Satan!

da oameni buni! asta s’a vehiculat si inca se mai vehiculeaza. pai mai fratilor?! oare nu spuneam inainte pe a inceputuri ca satanistii nu isi boteaza copiii? pai oare mamele alea sunt cretine sa isi sacrifice plozii asa de dragul sulii? pai ma indoiesc. inainte de a fi sataniste sunt mame indiferent de religie sa convingeri.

ca sa concluzionez, iata ce spuen si LaVey: A black mass is not the magical ceremony practiced by Satanists.

atat ca m’am enervat.

sayonara mina-san!